Stefanghe :mi-am — Revenit Din Moarte Рџ˜‚

Totul a început la nunta nepoatei sale, unde Ștefan a confundat entuziasmul cu capacitatea pulmonară. După a treia sârbă legată și a cincea carafă de vin „de ăla bun”, inima lui Ștefan a zis: „Gata, băieți, eu am ieșit la pensie” . S-a prăbușit fix în mijlocul ringului, cu un zâmbet pe buze și o chiftea încă în mână.

S-a lăsat cu leșinuri, cu cruci făcute rapid și cu o sticlă de palincă deschisă „pentru șoc”. De atunci, prin sat, Ștefan nu mai e doar Ștefan. E „Ăla de-a fentat moartea că nu-i plăcea meniul”. Iar când cineva îl întreabă cum e „dincolo”, el rânjește: Stefanghe :Mi-am revenit din moarte 😂

— E cam frig, tată, și n-au lăutari. Mai bine stau aici cu voi, chiar dacă mă bate nevasta la cap! 😂 Totul a început la nunta nepoatei sale, unde

— Măi, să fie, a mormăit el. Ori am ajuns în rai și e cam auster, ori nevastă-mea m-a mutat în debara. S-a lăsat cu leșinuri, cu cruci făcute rapid

L-au dus la morgă, că așa-i protocolul. Liniște, răcoare, exact ce-i trebuie unui om care a petrecut 60 de ani în zgomot. Dar Ștefan nu era un mort obișnuit. Pe la 4 dimineața, când efectul vinului s-a mai dus și frigul de pe masă a început să-i intre la șale, Ștefan a tras un aer adânc în piept și a strănutat atât de tare, încât a căzut de pe masă.

A ieșit pe coridor, unde un biet brancardier își băuse cafeaua liniștit. Când l-a văzut pe Ștefan – alb ca varul, cu cearșaful după el și strigând: „Auzi, tinere, unde se dă cafeaua aia de pomană?”, băiatul a lăsat cana și a fugit de parca îl urmărea fiscul.

S-a ridicat buimac, înfășurat în cearșaf ca un împărat roman la final de carieră. S-a uitat în jur: dulapuri de metal, gresie rece, liniște de mormânt (literalmente).